A Wonderful Word

Holidays are coming... Craciun fericit! Sarbatori fericite! Merry Christmas! Merry X-mas! Magia sarbatorilor... Sa fim mai buni, mai frumosi, mai dragi in aceasta perioada a anului. Pace tuturor! Cunoasteti toti acest refren repetat an de an... Odata pe an sa fim frumosi si buni, sa fim darnici, sa ne inconjuram cu magia sarbatorilor... De Craciun sa fim buni si darnici iar de Pasti, evlaviosi si smeriti... Nu inteleg de ce sa nu facem asta in fiecare zi, sau odata pe saptamana, sau macar odata pe luna pentru cei care au inca probleme cu stapanirea furiei ( anger managemen t pentru cei care cred ca e trendy sa vorbesti amestecat - ncsf). Dintr-o data punem contul la bataie, rugam banca sa ne imprumute ca sa putem fi darnici. Sa cumparam cadouri scumpe ca sa aratam cat suntem noi de darnici, de plini de pace si  de magia sarbatorilor. Sa nu cumva sa indraznesti sa cumperi vreo carte drept cadou ca nu merge.... Oamenii se uita acuzator la tine ca de magia sarbatorilor nu ai

Fotografia de la 1918 Azi, iata e 1 decembrie. Feisbucul si Tuiterul e inundat de urari de La Multi ani Romania!  si Romania, Te iubesc!, de  drapele tricolore fluturand in soare, fotografia de la 1918 partajata fara oprire, de urari comuniste ca Republica mea, dragostea mea  sau regaliste precum Traiasca Romania, Traiasca Regele! . O  nebunie de declaratii de dragoste pentru tara, sa ne intrecem in care e mai patriot, mai nationalist, mai iubitor de tara . Toate astea mi se par o MARE ipocrizie. Dupa ce te bati in coate la coada pentru acte de identitate dupa ce te-ai trezit la 5 dimineata sa iei un loc fruntas in lista tinuta de un pensionar prezent acolo de la 3 si constati ca esti deja al 56-lea (LVI-lea) si ca deja nu apuci sa intri in cladire pentru ca stii din practica ca mai mult de 30 - 35 de persoane nu intra. Cand iti numeri banii cu grija cand intri in magazin, iar capul tau face automat ajustarile necesare cand treci fugitiv cu privirea peste preturi de aj

Es gibt nichts mit BREXIT zu tun.  

Azi a fost o zi minunata, o prelungire a zilei de ieri. Asa cum v-am spus, ieri am  avut onoarea si ocazia nesperata de  a participa  la o lansare exceptionala de carte pentru copii, cea a Stelei Popa, cu a sa Semincioara Fermecata. O zi ploioasa alaturi de cateva zeci de copii ce au venit sa o vada pe cea care le-a scris povestea auzita seara de la parinti. O ocazie sa ii cer doua carti cu autograf pentru fiecare dintre voi: una pentru Ruxandra si una pentru Ilinca, doua carti minunate pe care abia astept sa vi le dau cu drag. Dar... http://ruxandra-ilinca...

Cand eram mic vacanta venea cu trenul din Franta, imediat dupa trenul din China care venea cu lumina. E adevarat ca trenul din China venea mereu cu intarziere, dar despre el o sa vorbim alta data. Venea destul de des trenul asta cand eram mici dar cand am crescut si am  devenit mari si post-studenti trenul a fost scos de pe grila. Probabil nu mai renta, sau prea multi plateau dreptul nasului, cert e ca a fost scos. Ei si uite-asa m-am  pomenit ca nu mai am vacanta. Facut-am plangeri la Caile Ferate sa bage trenul care venea din Franta cu marfa mult-ravnita... dar degeaba. Anii au trecut... însă trenul nu a mai intrat. Ma uit din când în când pe mersul trenurilor fin Franța, dar nici acolo nu prea apare. Le spun acum copiilor mei care e treaba cu trenul și cu vacanța dar nu înțeleg care e legatura între tren vacanță și Franța. De ce din Franța? De ce tren? Ce are asta cu vacanța? Mă oblig să le explic dar farmecul dispare. Așa cum nu înțelegeau ce e ăla sifon, de ce trebuia să ave

Am eu baftă la amici , se vede. De data asta, înclin să îi dau dreptate... După întrebările standard ce îți mai fac copiii? Familia? Tu ce mai faci? a căror răspuns a fost, evident, Bine! omul m-a întrebat, evident, cum îmi merge cu "s aitu' ăla de cărți ". - Nu merge nimic... i-am răspuns. - Uite, m-am gândit io la discuția noastră și știi la ce-am ajuns? Nu m-a lăsat să spun nimic și a continuat: - Bă băiete, oamenii nu au nevoie de eroi, de cineva să-i schimbe, n-au nevoie, mă-nțelegi? - Până și Isus a fost pus pe cruce ( nu știam că poate aduce așa argumente "grele" ) ce te bagi tu să îi schimbi. Sfatul meu, vezi-ți de treaba ta, vezi-ți de familia ta, de copiii tăi, lasă-i în p*&a mea pe toți și vezi-ți de-ai tăi. Nu merită, înțelegi, NU MERITĂ. S-a uitat la ceas și a azvârlit: Hai, eu trebuie să ajung acasă că iar țipă nevastă-mea... Te-am salutat! Mi-a strâns degetele și mi-a dat una peste braț, prietenește, apoi

Am tot cautat o imagine puternica  cu Google Images  gen Cavaler insangerat, inger cazut, Icar... Dar nu am gasit nimic. Un cartof e cel mai nimerit, ca asta se paseaza de minunte, Cand e fierbinte. Ma intalnii de curand cu un amic, linistit si amabil de felul lui. Am profitat sa discutam de vreme, de viata, de copii... chestii generale. Apoi, simtind ca pot avea incredere in el, ma destainui: mestere, ma gandesc sa creez o platforma unde oricine caruia ii place cititul sa poata scrie impresiile despre cartea pe care tocmai a citit-o in asa fel incat cineva care nu citeste, sa vrea sa citeasca, de exemplu, unul din prietenii aia (ce imi place sa mai folosesc pronumele demonstrativ) pe care nu-i stii de pe feisbuc, nu stii cum de e in lista ta de prieteni, ala care il reposteaza pe Poptamas sau pe Trandafir, de care nu stii exact daca e fata sau baiat pentru ca are o poza de profil cu un copil prea mic sa fie feisbucar, dar'mite sa inchege niscaiva fraze. Ii spun,

Arizona Dream - un film in care ingerii mi-au facut cunostinta cu demonii, prieteni de-ai lor de demult, si mi-au zis razand in hohote ca nu exista alb si negru, ci doar o infinitate de nuante de gri. Am citit si re-citit poezia lui Albert,  Somebody call somebody . Imi tot umbla prin cotloanele mintii un gand materializat ulterior de Alberto... Cat suntem tineri, cat suntem copii, avem mii de vise, mii se asteptari de la viata, de la cei din jur, de la parinti, de la prieteni. Apoi cresti, si cu cat cresti, cu atat iti ajustezi visele... poate nu astronaut, poate arheolog, poate nu arheolog, poate un comerciant de succes, poate nu un comerciant, poate un secretar intr-o multinationala, poate nu un secretar, poate un simplu chelner... Cate mii de asteptari, mii de sperante aveam cand, mici fiind, jucam pe innoptate in fata blocului Flori, Fete Filme sau Baieti.  Si iata-ne mari, dintr-o data cu copii, cu copii din prima casatorie, iata-ne luand decizii care tin un echi

Postarea cu numarul 100. Vroiam sa scriu ceva super interesant in postarea cu numar rotund, ceva motivant, energizant si un pic romantic. Ei bine am aflat ca azi, Umberto Eco, unul din autorii mei preferati a murit. Odata cu el semiotica a pierdut un sens, sensul magic ascuns in sensul logicii. Abulafia a incetat asadar sa mai inghita cuvinte pentru a pastra legatura sensibila si fragila. Umberto e cel ce, prin scrierile lui, m-a facut sa visez Parisul, ca apoi, mai mare si mai batran, sa il admir si sa-l descopar... Tot datorita lui am indragit epoca medievala, cu nenumaratele sale vasalitati, cruciade, absurditati si renasteri si bineinteles ordinele militare crestine precum Templierii si Ospitalierii... Aparitia lor necesara in timpuri de grea cumpana dar si disparitia lor rapida si brutala si, evident toate povestile si legendele ce le-au suprevietuit. Semiotica lui Umberto Eco l-a inspirat pe un alt autor drag mie, Paolo Coelho dar si pe mai tanarul si plinul de succes Dan

Cum te vezi în 10 ani? O întrebare ce pare o capcană într-un interviu de angajare, pentru indiferent ce post. Când te uiți în oglindă, pe cine vezi? Când dai de greu, ce faci, renunți la visul tău? E o întrebare despre tine însuți,  care e misiunea ta, unde ești tu pe drumul spre îndeplinirea ei... Cât de mult ești dispus să fii în afara zonei de confort... Ei bine, dacă vrei ceva nemaiavut trebuie să faci ceva nemaifăcut... Simți angoasa, simți cum îți bate inima-n piept, te ia cu amețeală de parcă ai fi într-un roller coaster în plină viteză, în plină coborâre. E tare dar e și înfricoșător... Și asta pentru că vrei să îți menții cursul către țelul tău... Ce faci când ești singur când ești părăsit, când parcă totul se pune în fața ta să nu mai avansezi? Sări peste sau te pui jos? 10 ani nu sunt mulți. E o adiere de vânt ce trece de la ger la cald și apoi la ger de 10 ori.  Zilele trec repede, foarte repede și nu se adaugă nimic în față. Avem senzația că sun

Ce nebunie a cuprins media romaneasca de pe un mal si celalalt de Prut... Povesti cu zmei oligarhi si frati de feti-frumosi cu imputernicire de la Marele Imparat de la Rasarit au pornit mare un val de proteste impotriva instituirii unui guvern pro-european (asa au declarat purtatorii de cuvant ai Marelui Zmeu oligarh). Unii vor alegeri anticipate pentru ca sondajele spun ca populatia imbatranita de atata emigrare vrea spre Rusia iar altii, sa mentina cursul european in care sa faca ce ii taie capul din tara. Problema tarii e ca trebuie, pentru prima data de la declararea Independentei de URSS, sa aleaga intre streang sau impuscare.  Bani nu mai sunt, economia e la pamant, nimeni nu vrea sa investeasca intr-o tara unde si ca sa respiri iti trebuie "crisha"...  A fost insa o alegere a poporului care a crezut prosteste, la fiecare alegeri, ca painea va fi iarasi ca inainte, cateva copeici... tinerii au strigat de fiecare data din clasele de scoala friguroase ca parintii l

Uau!  Anul trecut a fost un an, cum să scriu, surprinzător.  Cel mai important, dincolo de toate greutățile îndurate, de toate micile victorii și eșecuri a fost momentul în care mi-am revăzut copiii după 7 ani ascunși după egoismul maică-sii. Un moment plin de emoții, în care am plâns împreună, ne-am redescoperit, am zâmbit, ne-am strâns în brațe... A fost un an în care am văzut Clujul împreună cu familia și am regretat enorm că frații nu s-au văzut doar pentru că am fost "politic corect"... Am realizat că nu regret timpul pierdut ci doar că a fost petrecut cu persoanele nepotrivite precum fosta soție sau foști prieteni și colegi, ca timpul schimbă totuși oamenii ca pe vin, unii devin mai buni alții se strică sau se oțetesc. Am auzit scuze plate la telefon doar pentru a fi spuse, acuze scoase doar pentru a-și ascunde vina, am citit poeme cu îngeri văzuți de un bun și depărtat prieten. Am văzut că scobind un dovleac de Halloween tot copil rămâi, nu te transformi în